CE NORME PENALE PREZINTĂ INTERES PENTRU DOMENIUL AFACERILOR?

 Mihai Adrian Hotca

Când vorbim despre domeniul afacerilor, despre economie sau despre activități lucrative, aproape toată lumea agreează că sunt vizate raporturile la care participă profesioniștii care exploatează întreprinderi în scopul realizării de profit.

Potrivit art. 3 alin. (2) C. civ., sunt consideraţi profesionişti toţi cei care exploatează o întreprindere. Iar conform art. 3 alin. (3) din același cod, constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ.

Adaptând definiția profesioniștilor la câmpul activității economice, vom spune că, prin domeniul afacerilor se înțelege activitatea exercitată în cadrul unei întreprinderi cu scop lucrativ (obținerii de profit). Activitățile derulate prin intermediul unei întreprinderi care nu are ca scop obținerea de profit exced domeniului afacerilor. Activitățile non-profit sunt derulate prin organizații (întreprinderi) constitite în scopuri exclusiv sociale (de pildă, asociații, fundații etc.).

Plecând de la premisa că grupul de norme care incriminează fapte ce pot fi săvârșite (și) în domeniul afacerilor nu formează o subramură a dreptului penal, deoarece nu există nici măcar o instituție juridică penală care să fie aplicabilă exclusiv domeniului relațiilor de afaceri și nici nu sunt reguli derogatorii privind incidența legii penale în această materie.

Într-adevăr, cele mai frecvente infracțiuni din domeniul afacerilor pot fi comise atât în legătură cu o activitate economică, cât și fără legătură cu o astfel de activitate. Există categorii de infracțiuni, cum sunt infracțiunile prevăzute în Legea nr. 31/1990, a căror comitere, în cele mai multe cazuri, este legată de domeniul afacerilor. La fel, examinând practica judiciară, am constatat că normele prvind răspunderea penală a persoanelor juridice se aplică, în majoritatea situațiilor, cu privire la societățile reglementate de Legea nr. 31/1990 și mai puți referitor la alte entități cu personalitate juridică.

Într-o altă ordine de idei, alături de infracțiunile comise, de regulă, în legătură cu relațiile de afaceri, sunt anumite infracțiuni pe care le întâlnim destul de des în asociere cu sfera acestor relații. Sunt astfel de infracțiuni, de pildă, infracțiunile de evaziune fiscală. Precizez că aceste fapte, deși sunt comise în mod frecvent în domeniul afacerilor, pot fi săvârșite și în afara activităților economice. Spre exemplu, un contribuabil, care nu este profesionist, ascunde o sursă impozabilă sau taxabilă, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale.

Față de precizările de mai sus, deși nu sunt îndeplinite condițiile de recunoaștere a unei ramuri sau subramuri de drept, consider că se poate vorbi, totuși, despre dispoziții penale frecvent aplicate în domeniul afacerilor sau de instituții penale care prezintă interes pentru lumea afacerilor.

Sediul materiei celor mai frecvent aplicate dispoziții penale în legătură cu domeniul afacerilor nu este concentrat într-un singur act normativ, ci este răspândit (răsfirat) în numeroase astfel de acte. Fără pretenția de a fi exhaustiv, consider că prezintă interes pentru persoanele implicate în activități economice următoarele dispoziții de natură penală:

  • 271-2801, art. 2803, art. 281 și celelalte dispoziții, aflate în legătură cu aplicarea normelor penale, cuprinse în Legea societăților nr. 31/1990;
  • 3-5 și art.7-12 din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale;
  • 29-33 din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, precum şi pentru instituirea unor măsuri de prevenire şi combatere a finanţării terorismului;
  • 6, art. 7, art. 10-132, art. 15, art. 16, art. 181-185 și art. 20 din Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie;
  • 270-275 din Codul vamal;
  • 264 și art. 265 din Codul muncii;
  • 279, art. 2791 și dispozițiile la care acestea fac trimitere, cuprinse în Legea nr. 297/2004 privind piața de capital;
  • dispoziții cuprinse în legislația privind protecția mediului;
  • dispoziții cuprinse în legislația privind concurența și protecția proprietății intelectuale;
  • dispoziții cuprinse în Codul penal (art. 135-151, art. 238-246 C. pen. etc.).

Într-o altă ordine de idei, după criteriul prevalenței, identificăm trei categorii de infracțiuni asociate cu relațiile de afaceri, respectiv:

  • Infracțiuni ce se comit prevalent în acest domeniu (de pildă, infracțiunile prevăzute în Legea nr. 31/1990);
  • Infracțiuni ce se comit în proporții relativ egale atât în domeniul afacerilor, cât și în celelalte domenii (spre exemplu, delapidarea, înșelăciunea s.a.);
  • Infracțiuni ce se săvârșesc, în principal, în domenii din afara dreptului afacerilor, dar care pot fi întâlnite rar și în acest domeniu (de exemplu, o infracțiune de trafic de persoane, comisă prin intermediul unei societăți).

Dintre cele trei categorii de infracțiunii, un interes real pentru domeniul afacerilor prezintă numai primele două categorii.