INFRACȚIUNILE PREVĂZUTE ÎN ART. 271 DIN LEGEA NR. 31/1990

Mihai Adrian Hotca

 1. Conținutul textului legal și aspecte comune infracțiunilor prevăzute în art. 271

 1.1. Conținutul normei de incriminare

Potrivit art. 271 din Legea nr. 31/1990:

Se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă fondatorul, administratorul, directorul general, directorul, membrul consiliului de supraveghere sau al directoratului ori reprezentantul legal al societății care:

a) prezintă, cu rea-credință, în prospectele, rapoartele și comunicările adresate publicului, date neadevărate asupra constituirii societății ori asupra condițiilor economice sau juridice ale acesteia ori ascunde, cu rea-credință, în tot sau în parte, asemenea date;

b) prezintă, cu rea-credință, acționarilor/asociaților o situație financiară inexactă sau cu date inexacte asupra condițiilor economice sau juridice ale societății, în vederea ascunderii situației ei reale;

c) refuză să pună la dispoziția experților, în cazurile și în condițiile prevăzute la art. 26 și 38, documentele necesare sau îi împiedică, cu rea-credință, să îndeplinească însărcinările primite”.

1.2. Aspecte comune

Infracțiunile prevăzute în art. 271 din Legea nr. 31/1990 se comit, în calitate de autor sau coautor de către: fondatorul, administratorul, directorul general, directorul, membrul consiliului de supraveghere sau al directoratului ori reprezentantul legal al societății[1]. Pentru calitatea de instigator sau complice nu sunt cerute condiții speciale, astfel că orice persoană care îndeplinește condițiile generale privind angajarea răspunderii penale.

Conform art. 6 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, fondatorii sunt semnatarii actului constitutiv și persoanele care au un rol determinant în consti­tuirea societății.

Persoanele care au (avut) un rol important în constituirea unei societăți sunt acele persoane care, fără a fi semnatare ale actului constitutiv (sigur că, și fondatorii semnatari au, de regulă, un rol important), au contribuit în mod esențial la înființarea societății în legătură cu care se comite fapta. Este vorba despre așa-zișii fondatori de fapt[2], care inter alia au avut ideea afacerii ce constituie obiectul de activitate, au atras investitorii s.a. În orice caz, calitatea de persoană cu rol important în constituirea unei societăți trebuie să rezulte din actele încheiate în mod legal, de către persoanele îndrituite. De pildă, din actul constitutiv.

Într-adevăr, fondatorii societăților pot fi semnatari sau nesemnatari ai actului constitutiv. Aceștia din urmă pot beneficia, conform înțelegerilor stabilite între fondatori, de anumite avantaje (publice sau nepublice), recunoscute în considerarea calității lor de persoane care au avut un rol determinat la constiuirea societății. În categoria fondatorilor de fapt nu trebuie incluse toate persoanele care au avut un anumit rol, dar mai puțin important, în ceea ce privește înființarea societății. Persoanele care au fost implicate în constituirea societății, fără a avea un rol determinant, nu pot fi integrate în rândul fondatorilor. Sunt astfel de persoane, de pildă, cele care, indiferent de titlu (gratuit sau oneros), au contribuit, dar în mod neesențial, la constituirea sunei societăți (avocați, consultanți s.a.)[3].

În cazul societăților administrate în sistemul dualist sunt reglementate două structuri specifice: directoratul și consiliul de supraveghere. Conform art. 1531 din Legea nr. 31/1990, membrii directoratului sunt persoanele care conduc activitatea societății pe acțiuni și îndeplinesc actele necesare și utile pentru realizarea obiectului de activitate al societății, cu excepția celor rezervate de lege în sarcina consiliului de supraveghere și a adunării generale a acționarilor. Directoratul își exercită atribuțiile sub controlul consiliului de supraveghere.

Desemnarea membrilor directoratului revine consiliului de supraveghere, care atribuie totodată unuia dintre ei funcţia de preşedinte al directoratului [art. 1532 alin. (1)].

Potrivit art. 1536, membrii consiliului de supraveghere sunt numiţi de către adunarea generală a acţionarilor, cu excepţia primilor membri, care sunt numiţi prin actul constitutiv. Potrivit art. 1538 din Legea nr. 31/1990, membrii consiliului de supraveghere nu pot fi concomitent membri ai directoratului. De asemenea, ei nu pot cumula calitatea de membru în consiliul de supraveghere cu cea de salariat al societății.

Consiliul de supraveghere are următoarele atribuții principale:

a) exercită controlul permanent asupra conducerii societății de către directorat;

b) numește și revocă membrii directoratului;

c) verifică conformitatea cu legea, cu actul constitutiv și cu hotărârile adunării generale a operațiunilor de conducere a societății;

d) raportează cel puțin o dată pe an adunării generale a acționarilor cu privire la activitatea de supraveghere desfășurată.

În cazuri excepționale, când interesul societății o cere, consiliul de supraveghere poate convoca adunarea generală a acționarilor.

În temeiul art. 31 din Legea nr. 31/1990, fondatorii și primii membri ai consiliului de administrație, respectiv ai directoratului și ai consi­liului de supraveghere, sunt solidar răspunzători, din momentul consti­tuirii societății, față de societate și de terți pentru:

  • subscrierea integrală a capitalului social și efectuarea vărsămintelor stabilite de lege sau de actul constitutive;
  • existența aporturilor în natură;
  • veridicitatea publi­cațiilor făcute în vederea constituirii societății;
  • valabilitatea opera­țiunilor încheiate în contul societății înainte de constituire și luate de aceasta asupra sa.

Art. 18 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 prevede că, în cazul în care societatea pe acțiuni se constituie prin subscripție publică, fondatorii vor întocmi un prospect de emisiune, care va cuprinde datele prevăzute la art. 8[4], cu excepția celor privind pe administratori și directori, respectiv pe membrii directoratului și ai consiliului de supraveghere, precum și pe cenzori sau, după caz, pe auditorul financiar, și în care se va stabili data închiderii subscripției.

De asemenea, art. 108 din Legea nr. 31/1990 dispune că acționarii care oferă spre vânzare acțiunile lor prin ofertă publică vor proceda conform legislației pieței de capital.

Calitatea de administrator se dobândește potrivit dispozițiilor Legii nr. 31/1990, iar acesta are anumite obligații prevăzute de această lege sau de actele constitutive. Obligațiile și drepturile administratorului au configurație diferită în funcție forma juridică a societății (societate pe acțiuni, societate cu răspun­dere limitată etc.) și tipul de organizare a acesteia (sistemul unitar sau dualist). Art. 71 din Legea nr. 31/1990 prevede că administratorii care au dreptul de a reprezenta societatea nu îl pot transmite decât dacă această facultate li s-a acordat în mod expres.

Directorul este persoana căreia consiliul de administrație îi deleagă conducerea societății. În conformitate cu art. 143 din Legea nr. 31/1990, consiliul de administrație poate delega conducerea societății unuia sau mai multor directori, numind pe unul dintre ei director general. Directorii pot fi numiți dintre administratori sau din afara consiliului de administrație. Dacă prin actul constitutiv sau printr-o hotărâre a adunării generale a acționarilor se prevede acest lucru, președintele consiliului de administrație al societății poate fi numit și director general. În cazul societăților pe acțiuni ale căror situații financiare anuale fac obiectul unei obligații legale de auditare financiară, delegarea conducerii societății este obligatorie.

Director (general sau simplu) al societății pe acțiuni este numai acea persoana căreia i-au fost delegate atribuții de conducere a societății. Orice altă persoană, indiferent de denumirea tehnică a postului ocupat în cadrul societății, este exclusă de la aplicarea normelor legii cu privire la directorii societății pe acțiuni.

În prezent, examinând în ansamblu prevederile Legii nr. 31/1990, se desprinde concluzia potrivit căreia directorii executivi fac parte din categoria directorilor. Dacă,  în afara condițiilor legale, unor persoane, numite directori executivi, le sunt stabilite alte atribuții decât cele specifice, cei astfel denumiți nu pot incluși în mod legal în categoria directorilor.

Reprezentantul legal al unei societăți este o persoană, alta decât administratorul, directorul sau directorul executiv, care este abilitată, conform legii, să îndeplinească anumite activități în numele și pe seama unei societăți. Spre exemplu, persoana desemnată în calitate de reprezentant legal, în procedura de tragere la răspundere penală a persoanelor juridice, în conformitate cu prevederile art. 491 alin. (3) C. proc. pen[5].

Având în vedere conținutul normei de incriminare, consider că cen­zorii nu pot fi autori ai infracțiunii examinate, deoarece aceștia nu figurează printre persoanele expres menționate de art. 271.

În cazul coautoratului toți făptuitorii trebuie să aibă calitatea specială prevăzută de lege, dar complicii și instigatorii pot fi persoane care nu sunt nominalizate în art. 271 din Legea nr. 31/1990.

Calitatea de persoană vătămată a infracțiunii examinate revine persoanei fizice sau persoanei juridice prejudiciate prin activitatea făptuitorului, care poate fi chiar societatea în legătură cu care s-a comis infracțiunea, creditorii, acționarii sau asociații care au fost lezați prin comiterea infracțiunii.

Se impune precizarea că, în privința infracţiunilor privind societăţile, nu au ca subiect pasiv principal statul, deoarece acesta nu apare în postura de persoană lezată prin aceste infracţiuni. Dar acesta își păstrează poziţia de subiect pasiv general.

2. Explicații privind infracțiunile prevăzute în art. 271

 2.1. Prezentarea, cu rea-credință, în prospectele, rapoartele și comu­nicările adresate publicului, de date neadevărate asupra consti­tuirii societății ori asupra condițiilor economice sau juridice ale acesteia sau ascunderea, cu rea-credință, în tot sau în parte, de asemenea date [271 lit. a)]

(i) Cine comite infracțiunea? Autor sau coautor al acestei infracțiuni poate fi numai fondatorul, administratorul, directorul general, directorul, membrul consiliului de supraveghere sau al directoratului ori reprezentantul legal al societății. În schimb, instigatori sau complici pot fi orice persoane care îndeplinesc condițiile legale generale pentru antrenarea răspunderii penale.

(ii) Cine este persoana vătămată? Calitatea de persoană vătămată (subiect pasiv) a infracțiunii examinate revine persoanei fizice sau juridice prejudiciate prin activitatea făptuitorului, care poate fi societatea în legătură cu care s-a comis infracțiunea, creditorii, acționarii sau asociații care au fost lezați prin comiterea infracțiunii. În categoria creditorilor intră și deținătorii de obligațiuni.

(iii) În ce constă infracțiunea? Prezentarea, cu rea-credință, în prospectele, rapoartele și comu­nicările adresate publicului, de date neadevărate asupra consti­tuirii societății ori asupra condițiilor economice sau juridice ale acesteia sau ascunderea, cu rea-credință, în tot sau în parte, de asemenea date este acțiunea prin care, în documentele puse la dispoziția publicului, sunt înfățișate date necorespunzătoare adevărului cu privire la înființarea unei societăți ori referitor la condițiile economico-juridice ale acesteia. Fapta constituie infracțiune numai dacă datele înfățișate publicului sunt neadevărate (false).

Fapta de prezentare a datelor neadevărate poate fi comisă prin orice mijloace, precum: mass-media, internet, afișe publicitare etc.

Prospectele sunt documente (înscrisuri) prevăzute de lege, necesare pentru constituirea unei societăți prin subscripție publică. Așa cum am văzut, potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, când societatea pe acțiuni se constituie prin subscripție publică, fondatorii vor întocmi un prospect de emisiune.

Prospectul de emisiune semnat de fondatori în formă autentică va trebui depus, înainte de publicare, la oficiul registrului comerțului din județul în care se va stabili sediul societății [art. 18 alin. (2)].

Prospectele de emisiune care nu cuprind toate mențiunile sunt nule. Subscriitorul nu va putea invoca această nulitate, dacă a luat parte la adunarea constitutivă sau dacă a exercitat drepturile și îndatoririle de acționar [art. 18 alin. (4)].

În conformitate cu prevederile art. 19 din Legea nr. 31/1990, subscrierile de acțiuni se vor face pe unul sau pe mai multe exemplare ale prospectului de emisiune al fondatorilor, vizate de judecătorul delegat.

Subscrierea va cuprinde: numele și prenumele sau denumirea, domiciliul ori sediul subscriitorului; numărul, în litere, al acțiunilor subscrise; data subscrierii și declarația expresă că subscriitorul cunoaște și acceptă prospectul de emisiune [art. 19 alin. (2)]. Participările la beneficiile societății, rezervate de fondatori în folosul lor, deși acceptate de subscriitori, nu au efect decât dacă vor fi aprobate de adunarea constitutivă [art. 19 alin. (3)].

Ascunderea unor date care ar trebui prezentate în rapoarte, prospecte sau comunicări adresate publicului este fapta ce constă în omisiunea inserării unor astfel de informații, care ar fi trebuit să fie aduse la cunoștința publicului, în cuprinsul documentele menționate (rapoarte, comunicări sau prospecte).

Datele neadevărate sau ascunse trebuie să privească fie constituirea societății, fie condițiile economice sau juridice ale acesteia.

Sunt date referitoare la constituirea societății informațiile pe care, potrivit legii, trebuie să le conțină actul constitutiv constitutiv[6]. În doctrină, se apreciază că datele cu privire la constituirea societății sunt informații referitoare la structura sa juridică, organizațională s.a., astfel că acestea nu se rezumă la datele ce urmează să fie cuprinse în actul constitutiv[7]. Sigur, dacă interpretăm extensiv norma de incriminare, se poate atribui și o astfel de accepțiune expresiei în discuție. Aflându-ne, însă, pe terenul dreptului penal, am considerat că interpretarea expresiei date referitoare la constituirea societății trebuie să fie cel mult declarativă, astfel că în stabilirea conținutului acesteia am plecat de la semnificația celor două cuvinte asociate în cuprinsul sintagmei analizate (date și constituire). Or, datele privind constituirea se află în actul constitutiv [în mod execepțional existând 2 acte (contractul de societate și statutul)]. Celelalte date, care nu sunt menționate în actul constitutiv (de exemplu, cele referitoare la licențele deținute) pot fi incluse în categoria datelor privind condițiile economice sau juridice, care sunt informații ce rezultă din situațiile financiare sau din alte documente și vizează aspecte de natură fianciar-contabilă, avize, drepturi de proprietate intelectuală s.a

Fapta incriminată constituie infracțiune numai dacă este săvârșită cu intenție. Intenția poate fi directă sau indirectă. În conetxtul acestei infracțiuni, sintagma rea-credință are accepțiunea de știință și nicidecum aceea de intenție directă.

Consumarea infracțiunii se produce atunci când acțiunea interzisă – prezentarea documentelor cu informații false publicului – este efectuată în integralitate, momentul consumativ fiind acela în care publicul poate lua cunoștință de datele neadevărate menționate în norma de incriminare. Dacă datele necorespunzătoare adevărului sunt menționate în prospecte, rapoarte sau comunicări, dar aceste documente nu au fost încă puse la dispoziția publicului, fapta este în stare de tentativă și nu constituie infracțiune, întrucât formele trunchiate (tentativa și actele de pregătire) nu sunt incriminate. Dacă documentele cu date neadevărate au fost publicate, infracțiunea fiind una de pericol, nu are relevanță dacă există sau nu o persoană prejudiciată, astfel că aceasta este considerată la această dată consumată. Prin public înțelegem persoanele care legal sau convențional, nu au acces la actele care stau la baza informațiilor (act constitutiv, situații financiare etc.) și nu pot verifica informațiile. De asemenea, în sfera publicului nu intră persoanele individual determinate și care sunt induse în eroare prin anumite acte provenite de la o societate, întrucât în astfel de cazuri nu este vorba despre un scop general, de informare nereală, ci un scop special, și anume inducerea în eroare a unei singure persoane În practica judiciară[8], s-a decis că faptele administratorului unei societăți de a falsifica documente ale societății și, pe baza acestora, de a obține un credit, pe care în lipsa documentelor falsificate nu l-ar fi obținut și pe care nu l-a rambursat, se încadrează în prevederile legale referitoare la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată și în cele privind infracțiunea de înșelăciune, iar nu în prevederile art. 271 pct. 1 [actualmente, lit. a)] din Legea nr. 31/1990, în care este incriminată, între altele, fapta administratorului societății care prezintă, cu rea-credință, în prospectele, rapoartele și comunicările adresate publicului, date neadevărate asupra constituirii societății ori asupra condițiilor economice ale acesteia[9].

2.2. Prezentarea, cu rea-credință, acționarilor sau asociaților o situație financiară inexactă sau cu date inexacte asupra condițiilor economice sau juridice ale societății, în vederea ascunderii situației ei reale [art. 271 lit. b)]

 (i) Cine comite infracțiunea? Autor sau coautor al acestei infracțiuni poate fi numai fondatorul, administratorul, directorul general, directorul, membrul consiliului de supraveghere sau al directoratului ori reprezentantul legal al societății. În schimb, instigatori sau complici pot fi orice persoane care îndeplinesc condițiile legale generale pentru antrenarea răspunderii penale. Sigur, din acest evantai de calități, cel mai probabil autor va fi administratorul sau directorul societății, având în vedere că aceștia sunt, de regulă, semnatarii situațiilor financiare.

(ii) Cine este persoana vătămată? Calitatea de persoană vătămată (subiect pasiv) a infracțiunii examinate revine acționarilor sau asociaților societății căreia aparține situația financiară ce cuprinde date inexacte asupra condițiilor economice sau juridice ale societății, prezentate de subiectul activ. În mod excepțional, prin comiterea acestei fapte poate fi prejudiciată și societatea în cauză.

 (iii) În ce constă infracțiunea? Prezentarea, cu rea-credință, acționarilor sau asociaților o situație financiară inexactă sau cu date inexacte asupra condițiilor economice sau juridice ale societății, în vederea ascunderii situației ei reale acțiunea prin care făptuitorul înfățișează acționarilor sau asociaților o situație financiară care conține informații nereale privind situația economică sau situația juridică a unei societăți.

Situațiile financiare sunt documente oficiale care se întocmesc în scopul oferirii unei imagini fidele (reale) a situației economice, a performanței financiare și a celorlalte informații referitoare la activitatea unui agent economic, conform reglementărilor contabile aplicabile.

Potrivit art. 28 din Legea nr. 82/1991, societățile au obligația să întocmească situații financiare anuale, inclusiv în cazul fuziunii, divizării sau încetării activității acestora, în condițiile legii. Situațiile financiare anuale și raportările contabile se semnează și de către administratorul sau persoana care are obligația gestionării entității.

Persoana vătămată prin infracțiunea prevăzută în art. 271 lit. b) din Legea nr. 31/1990 este acționarul sau asociatul societății cu privire la care s-au întocmit situația financiară inexactă sau cu date inexacte[10].

Acționarii sunt deținătorii de acțiuni la societățile pe acțiuni.

Asociații sunt deținătorii de participații la societățile cu răspundere limitată, în comandită și în nume colectiv.

Prezentarea situației financiare poate avea loc atât în fața adunării generale, cât și în mod individual acționarilor sau asociaților, ca urmare a solicitărilor acestora[11].

Fapta incriminată constituie infracțiune numai dacă este săvârșită cu intenție directă, calificată prin scop, aspect ce rezultă din formularea normei de incriminare, conform căreia fapta trebuie să se comită în vederea ascunderii situației reale a societății. Situația reală este oglinda indicatorilor de performață ai societății, care trebuie să reflecte adevărul.

Consumarea infracțiunii se produce atunci când acțiunea interzisă – prezentarea unei situații financiare cu date neadevărate – fie individual unui asociat sau acționar, fie în mod colectiv (tuturor). Survenirea unor consecințe patrimoniale nu este o urmare ce trebuie să se se producă pentru a fi reținută această infracțiune. În schimb, în ipoteza în care datele false au fost inserate într-o situație financiară, dar acestea nu au fost prezentate nici măcar unui asociat sau acționar, fapta nu constituie infracțiune, deoarece formele trunchiate ale acesteia (tentativa și actele preparatorii) nu sunt incriminate.

2.3. Refuzul punerii la dispoziția experților, în cazurile și în condițiile prevăzute la art. 26 și art. 38, a documentelor necesare sau împiedicarea acestora, cu rea-credință, să îndeplinească însărcinările primite [art. 271 lit. c)]

(i) Cine comite infracțiunea? Autor sau coautor al acestei infracțiuni poate fi numai fondatorul, administratorul, directorul general, directorul, membrul consiliului de supraveghere sau al directoratului ori reprezentantul legal al societății. În schimb, instigatori sau complici pot fi orice persoane care îndeplinesc condițiile legale generale pentru antrenarea răspunderii penale.

(ii) Cine este persoana vătămată? Calitatea de persoană vătămată (subiect pasiv) a infracțiunii examinate revine persoanei fizice sau juridice prejudiciate prin activitatea făptuitorului, respectiv societatea în legătură cu care s-a comis infracțiunea, creditorii, acționarii sau asociații care au fost lezați prin comiterea infracțiunii. În categoria creditorilor intră și deținătorii de obligațiuni.

(iii) În ce constă infracțiunea? Infracțiunea examinată se poate comite fie printr-o acțiune (acțiunea de împiedicare), fie printr-o inacțiune (omisiunea punerii la dispoziție)[12].

Scopul incriminării modalităților descrise în art. 271 lit. c) din Legea nr. 31/1990 a fost acela de a preveni și combate anumite fenomene de distorsionare a situației reale ca urmare a conflictului de interese dintre societate și un fondator[13]. Într-adevăr, aporturile în natură, avantajele acordate unor categorii de persoane și orice alte efecte juridice care se vor reflecta în patrimoniul societății trebuie să fie evaluate în mod obiectiv, de către experți, cu respectarea standardelor în materie. Or, fără ajutorul persoanelor care dețin documentele pe baza cărora se pot face evaluările stabilite de lege sau dacă experții nu sunt lăsați să-și  îndeplinească atribuțiile, aceștia nu-și pot îndeplini misiunea necesară sau utilă cu care au fost învestiți. Consecința unei atare conduite este considearată periculoasă de către legiuitor, din perspectiva societății, a creditorilor și a persoanelor care dețin participații la aceasta (asociați și acționari).

Conform art. 26 din Legea nr. 31/1990, dacă există aporturi în natură, avantaje acordate oricărei persoane care a participat la constituirea societății sau la tranzacții conducând la acordarea autorizației, operațiuni încheiate de fondatori pe seama societății ce se constituie și pe care aceasta urmează să le ia asupra sa, fondatorii vor solicita judecătorului-delegat numirea unuia sau mai multor experți. Raportul expertului (sau experților, după caz) va fi pus la dispoziția subscriitorilor, la locul unde urmează să se întrunească adunarea constitutivă.

În conformitate cu prevederile art. 38 din Legea nr. 31/1990, la societățile pe acțiuni, dacă există aporturi în natură, avantaje rezervate oricărei persoane care a participat la constituirea societății sau la tranzacții conducând la acordarea autori­zației, operațiuni încheiate de fondatori pe seama societății ce se consti­tuie și pe care aceasta urmează să le ia asupra sa, judecătorul-delegat numește, în termen de 5 zile de la înregistrarea cererii, unul sau mai mulți experți din lista experților autorizați. Aceștia vor întocmi un raport cuprinzând descrierea și modul de evaluare a fiecărui bun aportat și vor evidenția dacă valoarea acestuia corespunde numărului și valorii acțiunilor acordate în schimb, precum și alte elemente indicate de judecătorul-delegat. Fondatorii vor depune raportul în termen de 15 zile de la data aprobării sale la oficiul registrului comerțului.

Fapta incriminată constituie infracțiune numai dacă este săvârșită cu intenție. Intenția poate fi directă sau indirectă. În conetxtul acestei infracțiuni, sintagma rea-credință are accepțiunea de știință și nicidecum aceea de intenție directă.

Consumarea infracțiunii are loc atunci când acțiunea sau inacțiunea interzisă – refuzul punerii la dispoziția experților a documentelor necesare sau împiedicarea acestora să îndeplinească însărcinările primite – au loc efectiv. Acțiunea se consumă când subiectul activ exprimă în mod neîndoios refuzul, iar inacțiunea se consumă în momentul în care subiectul activ nu-i permite expertului să-și realizeze misiunea încredinațată, mai exact efectuarea expertizei. Dacă nu se poate stabili cert momentul în care a avut loc, după caz, refuzul sau împiedicarea, se poate spune că această infracțiune se consumă atunci când se constată nedepunerea expertizei la termenul stabilit, dacă aceasta a fost precedată de activitățile interzise de lege[14].

[1] Pentru analiza acestei infracțiuni, a se vedea și M.A. Hotca, M. Gorunescu, N. Neagu, M. Dobrinoiu, R. Geamănu, Infracțiuni prevăzute în legi speciale…, op. cit., p. 349.

[2] A se vedea S. Bodu, op. cit., p. 53.

[3] Pentru mai multe explicații, a se vedea S. Bodu, op. cit., p. 54.

[4] Conform art. 8 din Legea nr. 31/1990: „Actul constitutiv al societății pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni va cuprinde:

  1. a) datele de identificare a fondatorilor; la societatea în comandită pe acțiuni vor fi menționați și asociații comanditați;
  2. b) forma, denumirea și sediul social;
  3. c) obiectul de activitate al societății, cu precizarea domeniului și a activității principale;
  4. d) capitalul social subscris și cel vărsat și, în cazul în care societatea are un capital autorizat, cuantumul acestuia;
  5. e) natura și valoarea bunurilor constituite ca aport în natură, numărul de acțiuni acordate pentru acestea și numele sau, după caz, denumirea persoanei care le-a adus ca aport;
  6. f) numărul și valoarea nominală a acțiunilor, cu specificarea dacă sunt nominative sau la purtător;

f1) dacă sunt mai multe categorii de acțiuni, numărul, valoarea nominală și drepturile conferite fiecărei categorii de acțiuni;

f2) orice restricție cu privire la transferul de acțiuni;

  1. g) datele de identificare a primilor membri ai consiliului de administrație, respectiv a primilor membri ai consiliului de supraveghere;

g1) puterile conferite administratorilor și, după caz, directorilor, respectiv membrilor directoratului, și dacă ei urmează să le exercite împreună sau separat;

  1. h) datele de identificare a primilor cenzori sau a primului auditor financiar;
  2. i) clauze privind conducerea, administrarea, funcționarea și controlul gestiunii societății de către organele statutare, numărul membrilor consiliului de administrație sau modul de stabilire a acestui număr;

i1) abrogată;

  1. j) durata societății;
  2. k) modul de distribuire a beneficiilor și de suportare a pierderilor;
  3. l) sediile secundare – sucursale, agenții, reprezentanțe sau alte asemenea unități fără personalitate juridică -, atunci când se înființează o dată cu societatea, sau condițiile pentru înființarea lor ulterioară, dacă se are în vedere o atare înființare;
  4. m) orice avantaj special acordat, în momentul înființării societății sau până în momentul în care societatea este autorizată să își înceapă activitatea, oricărei persoane care a participat la constituirea societății ori la tranzacții conducând la acordarea autorizației în cauză, precum și identitatea beneficiarilor unor astfel de avantaje;
  5. n) numărul acțiunilor comanditarilor în societatea în comandită pe acțiuni;
  6. o) cuantumul total sau cel puțin estimativ al tuturor cheltuielilor pentru constituire;
  7. p) modul de dizolvare și de lichidare a societății”.

[5] Conform art. 491 C. proc. pen.: „(1) Persoana juridică este reprezentată la îndeplinirea actelor procesuale şi procedurale de reprezentantul său legal.

(2) Dacă pentru aceeaşi faptă sau pentru fapte conexe s-a pus în mişcare acţiunea penală şi împotriva reprezentantului legal al persoanei juridice, aceasta îşi numeşte un mandatar pentru a o reprezenta.

(3) În cazul prevăzut la alin. (2), dacă persoana juridică nu şi-a numit un mandatar, acesta este desemnat, după caz, de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, de către judecătorul de cameră preliminară sau de către instanţă, din rândul practicienilor în insolvenţă, autorizaţi potrivit legii. Practicienilor în insolvenţă astfel desemnaţi li se aplică, în mod corespunzător, dispoziţiile art. 273 alin. (1), (2), (4) şi (5)”.

[6] M.A. Hotca, M. Gorunescu, N. Neagu, M. Dobrinoiu, R. Geamănu, Infracțiuni prevăzute în legi speciale…, op. cit., p. 353.

[7] A se vedea S. Bodu, op. cit., p. 1349.

[8] ICCJ, s. pen., dec. nr. 6017/2006, pe www.scj.ro.

[9] În speță, inculpatul a săvârșit infracțiunea mijloc – falsul în înscrisuri sub semnătură privată – pentru a realiza condițiile săvârșirii infracțiunii scop – înșelăciunea –, ceea ce excedează simpla inducere în eroare a publicului în legătură cu condițiile economice ale societății. Instanța supremă a mai reținut că o anumită instituție bancară nu constituie „public”, în sensul art. 271 pct. 1 din Legea nr. 31/1990, republicată, că respectivele înscrisuri false nu aveau o destinație generală, nu se adresau „publicului” în general, ci erau destinate unei anumite instituții bancare și că, prin prezentarea acestora, nu se urmărea un scop general, de informare nereală, ci un scop precis, și anume inducerea în eroare a instituției bancare pentru obținerea unui credit, prin eludarea unor condiții cunoscute inculpatului din derularea unor contracte anterioare.

[10] A se vedea și M.A. Hotca, M. Gorunescu, N. Neagu, M. Dobrinoiu, R. Geamănu, Infracțiuni prevăzute în legi speciale…, op. cit., p. 354.

[11] A se vedea C. Voicu, A. Boroi, F. Sandu, I. Molnar, M. Gorunescu, S. Corlăţeanu, op. cit., p. 42.

[12] Ibidem, p. 355.

[13] A se vedea S. Bodu, op. cit., p. 1352.

[14] A se vedea S. Bodu, op. cit., p. 1453.